Ţărişoara din UE care l-a dat lumii pe amiralul ce, exact acum 200 de ani, descoperea Antarctica. Studiu: gheaţa arctică nu se va reface după topirea provocată de încălzirea globală

0
97

Cu o expediție temerară în Antarctica, Estonia sărbătorește în aceste zile al doilea centenar al primei descoperiri a continentului înghețat de la Polul Sud al Pământului. Astăzi, sectorul de marină și cartografie al micuţei țări baltice rămâne o mare necunoscută, în ciuda istoriei sale remarcabile.

Nava pregătită special pentru expediţie intenționează, după șase luni pe traseu și cu multiple opriri de-a lungul călătoriei, să vadă coasta Antarctică pe 27 ianuarie. Adică exact în ziua în care,  în urmă cu 200 de ani, amiralul eston Fabian Bellingshausen devenea primul om care descoperea oficial „pământul alb” al Antarticii.

Asta cu toate că, în 1773, britanicul James Cook și echipajul său au traversat Cercul Antarctic pentru prima dată, dar, deși au descoperit insule din apropiere, nu au văzut Antarctica însăși. Se crede s-au apropiat la 240 km (150 de mile) de continentul alb.

Barca plecată din micuţul stat baltic purtând numele celebrului navigator – o navă cu două catarge și o lungime de 24 de metri, achiziționată în Spania și adaptată special în Estonia pentru această aventură – o va lua la bord şi pe Kersti Kaljulaid, şefa statului care, după ce a vizitat Chile în ultimele zile, se va alătura acestei expediții.

Traseul final al ambarcaţiunii „Amiralul Bellingshausen” va atinge şi punctele unde se află stațiile Antarctice din Chile, Argentina, Brazilia și Rusia.

Capriciul unui om de afaceri estonian

„Scopul expediției este popularizarea aspectelor științifice ale tradiției marine”, a explicat Tiit Pruuli, un om de afaceri care a lansat această inițiativă, susținută de Ministerul Afacerilor Externe din Estonia.

Vasul său (foto sus) pregătit pentru a ajunge la Polul Sud a fost lansat oficial în expediţie pe 11 iulie 2019, după cum anunţa publicaţia The Baltic Times.

Echipajul lui Tiit Pruuli (alăturat), format din până la 100 de persoane, a profitat de aceste luni pentru a susține conferințe științifice despre expediție în locuri atât de îndepărtate precum Sankt Petersburg sau Montevideo, Oslo sau Cambridge, cu un accent deosebit pe provocările de urgență climatică.

Estonia, o țară de doar un milion de locuitori din nord-estul Europei, are o lungă tradiție maritimă și este țara multor marinari, armatori și exploratori.

Povestea expediţiei lui Fabian Gottlieb von Bellingshausen

Amiralul Bellingshausen (1778-1852), născut pe actuala insulă estonă Saaremaa, a fost un ofițer și cartograf german-baltic care a lucrat în Marina Imperială Rusă (Estonia a făcut parte atunci din Rusia).

În iunie 1819 a plecat cu două nave din Sankt Petersburg într-o expediție care intenționa să înconjoare lumea, dar pe 27 ianuarie 1820 a văzut continentul Antarctic. Se estimează că s-a apropiat la doar 32 de kilometri de coasta continentului înghețat.

Doar trei zile mai târziu, căpitanul britanic Edward Bransfield, la bordul unei nave a Marinei Britanice, a descoperit peninsula Trinidad, tot în Antarctica.

Dar estonianul Bellingshausen câștigase deja jocul primului venit în Antartica, deși 200 de ani mai târziu cărțile de istorie încă se reţin în a-i recunoaşte marele merit.

Ce se va întâmpla după topirea gheţii arctice

Dar situaţia „continentului alb” de la Polul Sud, unde va ajunge expediaţia estoaniană, nu e diferită de cea de la Polul Nord. Aici, gheaţa din Oceanul Arctic nu se poate reface rapid, odată ce se topeşte din cauza încălzirii climatice, conform concluziilor unui nou studiu transmite luni Press Association.

Oamenii de ştiinţă au apelat la cochiliile scoicilor quahog, animale care pot trăi sute de ani, şi la modele de evoluţie climatică pentru a descoperi modul în care s-a modificat gheaţa marină arctică de-a lungul ultimului mileniu.

Ei au observat că acoperirea banchizei glaciare boreale se modifică în intervale de timp relativ mari, de ordinul decadelor şi secolelor şi astfel au ajuns la concluzia că gheaţa arctică nu se poate reface rapid chiar dacă procesul de schimbare climatică este încetinit sau chiar oprit.

În cadrul studiului s-a examinat dacă schimbările în acoperirea banchizei glaciare la nord de Islanda au fost „forţate” (adică provocate de evenimente precum erupţii vulcanice sau de ciclurile solare) sau dacă au fost „neforţate” (adică parte dintr-un model natural de evoluţie climatică).

Conform studiului, cel puţin o treime dintre variaţiile din trecut au fost „forţate”, ceea ce indică faptul că sistemul climatic este foarte sensibil la astfel de factori externi, conform coordonatorului acestui studiu, dr. Paul Halloran de la Universitatea din Exeter.

„Apar din ce în ce mai multe dovezi că multe aspecte ale climatului nostru în schimbare nu sunt cauzate de variaţii naturale, ci forţate de anumite evenimente. Studiul nostru arată efectul substanţial pe care astfel de factori de influenţă climatică îl pot avea asupra gheţii arctice, chiar dacă aceşti factori nu sunt extrem de puternici, aşa cum se întâmplă în cazul erupţiilor vulcanice sau ale modificărilor de activitate ale Soarelui”, a susţinut el citat de Agerpres.

Despre scoicile quahog se crede că sunt cele mai vechi animale de pe Terra care nu trăiesc în colonii, iar cochiliile lor produc inele de creştere care pot fi examinate pentru a identifica schimbări climatice produse în trecut.

Acest studiu a fost publicat în ultimul număr al revistei Scientific Reports.

Leave a reply