sâmbătă, iulie 4

România, trezeşte-te! Apel la toleranţă, echilibru şi cuvinte măsurate. Unde ajungem cu această violenţă?

0
267

Se spune că războaiele scot din oameni ce-i mai bun, dar şi ce e mai rău din ei. Istoria ne confirmă că tragedii precum exterminarea evreilor sau pogromurile inclusiv pe teritoriul României sunt invenţii sângeroase ale rasei umane produse în numele unor „nobile idealuri”.

Întoarcem cu pasiune veninoasă paginile istoriei şi abia aşteptăm să apară ceva în spaţiul public pentru a ne regla tirul împotriva noului duşman. Parcă avem vocaţia sângelui pe pereţi, vedem în sacrificiul lui Iisus doar un motiv de „belit” mielul, evităm să facem pe arhangheli ai binelui de ruşine să nu ne considere lumea din jur „prea slabi”.

Pandemia de coronavirus scoate la suprafaţă o atmosferă similară celei pre-belice. Toată lumea se luptă cu toată lumea, fiecare e dispus „să moară de gât” cu celălalt pentru dreptatea sa, aproape nimeni nu mai ascultă, nu mai întinde mâna, nu iartă şi nu-şi calcă pe orgoliu pentru a îngropa securea războiului, adânc înfiptă în ADN-ul nostru naţional.

Reţelele sociale abundă de postări tot mai incitatoare, lideri politici din mai toate partidele arată că „au muşchi” inclusiv în vremuri în care lumea reclamă unitate, jurnalişti şi analişti deveniţi populari prin perena judecată „anti” se tem să nu-şi piardă zestrea de imagine şi rar flutură steagul alb al păcii.

Adevărul e că îţi vine greu să cedezi mai ales când ştii că unii de alături şi-au înşelat mereu semenii, au minţit cu poftă mare de profit, au folosit banul public şi munca omului de rând pentru a-şi blinda visteria pe generaţii. Dar nu mai merge!

Nu putem continua acest măcel intern care nu mai poate aduce nimic bun în afară de eventuale câştiguri pentru beligeranţii de orice fel. Face rău tuturor. Şi hoţilor, şi celor ce luptă împotriva lor, şi spectatorilor care asistă fără voie la interminabilul conflict de la talk-show-urile de seară.

E nevoie de altceva. Trebuie să ne reinventăm chiar şi lupta noastră internă. S-o facem măcar să sune ceva mai blând. Căci fără unitate în diversitate, fără pace şi toleranţă de orice fel, fără banalul dar realul DIALOG sfânt, praful se va alege de multă lume mai devreme sau mai târziu!

Cum se poate face un astfel de „salt cuantic” spre o Românie normală? Aparent, imposibil.

Sigur că nu e uşor şi că nu poţi construi pace fără suferinţă personală. Dar e un preţ infinit mai mic să cedezi şi chiar să pierzi decât să piardă toţi, pe viitor. Dacă e cineva împotriva ideii că acest uragan intern de ură revărsată peste facebook va aduce altceva decât risipă şi destine ucise deja de pe acum, să mă contrazică.

Eu, personal, voi face o schimbare. Una mare, pentru un jurnalist care de-o viaţă „luptă cu răul” politic, cu hoţia, corupţia şi nesimţirea arogantă a celui vremelnic puternic. E o decizie de strategie imensă în plan personal, dar e drumul spre împăcarea cu mine însumi şi cu lumea care vine.

Nu pot să mă prefac că sunt ca înainte. Rămân în esenţa mea centrat pe ochiul critic, dar abordarea trebuie să fie alta, dacă vreau să nu mă simt vinovat că nu am făcut nimic pentru cei de mâine.

Trebuie să facem acest efort! Am dat în video-ul de mai jos două exemple, unul de la un mesaj al unui poliţtist care m-a făcut „cretin” pe YouTube pentru că i-am rugat pe el şi colegii lui să nu-i mai amendeze pe bătrânii ce fug din carantină, înainte de a-i ruga să înţeleagă de bunăvoie.

Am făcut un mare efort să nu-i răspund în aceeaşi manieră. Şi mă bucur enorm că nu am intrat în acest joc veninos al urii de opinie. Mai e şi alt mesaj, fără eticheta”cretin”, l-am pomenit şi pe acesta, dar reacţia mea a fost şi mai pacifistă.

Vă invit să ne schimbăm măcar puţin în direcţia asta. Să facem un „upgrade” personal prin câteva procente în plus de omenie, de respect, echilibru, înţelegere sau ajutor. Nu văd altă ieşire din hăul spre care ne îndreptăm. Pentru mine, aceasta este calea către o lume mai bună. Către LUMEA LIBERĂ.

 

Leave a reply