O soluţie care împăca şi Paştele, şi măsurile de protecţie anticoronavirus

2
340

Decizia Ministerului de Interne de a face o înţelegere cu Patriarhia Română pentru a le permite credincioşilor să participe la ritualul religios de Paşte a creat un nou val de tensiune în societatea românească.

Majoritatea cetăţenilor care doresc respectarea măsurilor stricte de carantină pentru a nu permite coronavirusului să se răspândească şi mai mult în comunitate au condamnat concesia făcută de ministrul Vela conducerii BOR.

Pe de altă parte, există un public (nu ştim exact cât de numeros) care ţine morţiş să nu rateze slujba de Paşte şi vrea să-i fie respectat accesul la cea ce el consideră a fi sacrul şi legătura cu Dumnezeu.

Între aceste două tendinţe s-a rupt în două, încă o dată, societatea românească. Dezbaterea a pierdut controlul, taberele s-au radicalizat exact ca în vremea referendumului pentru familia tradiţională lansat demonic de Liviu Dragnea.

Dintr-un astfel de peisaj a rezultat o României şi mai fragilă decât înainte. Dar se putea şi altfel? Sigur că da!

În mod normal, România nu trebuia să facă excepţie la planul de carantină dură aplicat în ţările vest-europene căruia i s-a supus însăşi Biserica Catolică. Papa Francisc a ţinut slujba de Înviere, duminica trecută, singur, iar credincioşii catolici au suspendat orice procesiune religioasă.

Dar dacă România a făcut excepţie de la o astfel de abordare realistă şi a ajuns să permită desfăşurarea unor acte religioase cu potenţial de risc, atunci de ce nu a căutat toată lumea o soluţie?

Da, poate că Marcel Vela a decis din interes electoral, deşi susţine că PSD pregătea busculade „ca la 10 august” şi prin urmare de aceea ar fi făcut o înţelegere cu Sinodul BOR.

Nu a prezentat dovezi în acest sens, deci motivaţia nu prea „ţine”, fără a însemna însă că PSD nu vrea să profite de orice situaţie care pune şi mai mult în corzi actuala guvernare.

Însă nu sună plauzibil explicaţia ministrului. Cel mai probabil a cedat la presiunile Patriarhiei, care la rândul ei a cedat la presiunile masei de enoriaşi dornici să nu le fie încălcat ceea ce ei consideră a fi sfânt pentru ei: accesul la lumina Paştelui.

Dar odată ajunşi în această situaţie confuzie şi tensionată, era bună pentru toată lumea o ieşire din care nimeni să nu aibă de pierdut; cetăţenii care nu doreau relaxarea măsurilor să nu fie expuşi, iar credincioşii să-şi vadă împlinită dorinţa spirituală.

Care era acea soluţie? Simplu: respectarea EXACT a aceloraşi condiţii ca atunci când aceiaşi credincioşi merg la cumpărături. Adică: mască de protecţie, distanţă de cel puţin 2 metri faţă de ceilalţi, mănuşi de unică folosinţă, gel dezinfectant.

Mai mult, pentru un plus de siguranţă şi liniştea celor care se opun accesului la darurile Învierii, se putea lua o măsură şi mai liniştitoare: testarea rapidă a celor implicaţi în actele religioase: preoţi, ajutoare, poliţişti locali, jandarmi. Era un efort financiar pe care statul şi Biserica Ortodoxă Română îl puteau face pentru binele general. Testarea pentru coronavirus e valabilă şi în situaţia în care echipele bisericeşti-cetăţeneşti vor duce acasă la oameni lumină.

Dacă fiecare biserică putea organiza totul astfel încât să fie respectate aceste condiţii, nu era nicio problemă nici dacă enoriaşii ar fi merg să ia lumină direct de la lăcaşul lor de cult. Singura excepţie era să nu participe la slujbă.

Dar pentru a-şi vedea sufletul împăcat, puteau merge să ia lumină dintr-un loc special amenajat în exteriorul bisericii, la fel şi Sfintele Paști distribuite în săculeţi cu securitate alimentară garantată ca produsele din magazin.

Stăteau frumos la coadă, la distanţă de 2 metri, cu mască pe faţă, ajungeau la locul respectiv, puneau mănuşi de unică folosinţă, se dezinfectau cu gel pe mâini şi îşi luau şi lumina, şi pasca? Apoi puteau merge liniştiţi acasă şi toată lumea avea numai de câştigat.

Era o soluţie validă pentru toată lumea? Era. Până la urmă, cu ce e mai sigur pentru noi toţi un enoriaş potenţial „infectat asimtpomatic”, care nu merge la biserică de Paşte, dar merge la magazin, unde nu respectă măsurile de protecţie? Şi invers: cu ce ne deranjează pe noi, cei care nu mergem la biserică, dacă semenii noştri aleg să se ducă la Înviere, unde respectă 100% măsurile de igienă personală şi protecţie?

De ce n-a fost posibilă această cale de mijloc? Simplu: în vacarmul general creat de lupta pentru dreptate, nimeni n-a mai căutat soluţii, atenţia multora s-a concentrat pe conflictul cu cei din tabăra opusă. Iar la final a rezultat o atmosferă generală care nu are legătură nici cu Săptămâna Mare, nici cu pacea socială.

 

2 comments

  1. Plesea Gheorghe 15 aprilie, 2020 at 23:29 Răspunde

    Toți cei care toaca din tastaturi nu știu care e diferența intre PASCA si SFINTELE PAȘTI …..Mai reciclați-va domnilor ziariști… In rest sunt pentru izolarea în continuare.

    • Laurențiu Ciocăzanu 16 aprilie, 2020 at 03:16 Răspunde

      Mulțumesc de precizare. Pentru mine, nu e nicio diferență. Sfintele Paști să fie! Deși cred că tot din aluat sunt făcute☺. Dar pentru dvs. și cei foarte scrupuloși cu forma, nu cu fondul, facem cuvenită rectificare.

Leave a reply