Moare şi Radomir Antic! După Real, şi Atletico Madrid pierde o fostă mare glorie din cauza coronavirus

0
231

Marile cluburi de fotbal ale Madridului suferă cumplit de pe urma coronavirusului. După decesul lui Lorenzo Sanz, ex-preşedintele Real Madrid, a venit rândul clubului rival din capitala Spaniei să piardă o fostă glorie: Radomir Antic.

Antrenorul care a dus pe Atlético Madrid în top în sezonul 1995-96, cu o dublă istorică, a decedat la vârsta de 71 de ani, din cauza virusului ucigaş

Clubul „rojiblanco”, unde a obținut cele mai mari succese, a regretat pierderea sa, printr-o declarație pe site-ul său și un tweet pe profilul oficial de Twitter.

„Familia lui Atletico jeleste trecerea în nefiinţă a unuia dintre antrenorii noștri legendari: Radomir Antic. Vei fi mereu în inimile noastre. Odihnește-te în pace.”

Radomir Antic s-a alăturat echipei Atlético în sezonul 1995-96, o campanie care s-a dovedit a fi în cele din urmă istorică pentru clubul care la acea vreme juca pe Vicente Calderón. Cu el la comandă, „roş-albaştrii” au cucerit La Liga și Copa del Rey, aceasta din urmă după ce au învins pe Barça în finală cu acel gol de neuitat al lui Milinko Pantic, în prelungiri.

Un unsprezece pentru istorie cu el pe bancă

Atlético amintește acel curs istoric, în declarația sa de azi: „Sezonul acela a rămas în memoria tuturor pentru stilul său compact, cu ritm rapid și contraatac. Rămâne memoria acelui „11” magic: Molina, Geli, Solozábal, Santi, Toni, Vizcáino, Pantic, Simeone , Caminero, Kiko și Penev”.

O echipă pe care fiecare fan Atlético o poate recita perfect din memorie.

S-a dus şi „galacticul” Lorenzo Sanz!

Lorenzo Sanz

Lorenzo Sanz Mancebo (Madrid, 9 august 1943) a murit şi el sâmbăta trecută, la Madrid, la 76 de ani, după ce s-a îmbolnăvit de coronavirus. Omul de afaceri  și-a dedicat 15 ani din viață lui Real Madrid și a intrat în istoria clubului ca primul președinte care a câștigat Cupa Europei, deja în versiunea sa de Champions League, după miticul Santiago Bernabéu (șase cupe, cinci din ele consecutive).

Managementul său a fost marcat de transferuri de marcă. Așa cum a făcut deja în perioada sa de vicepreședinte, alături de Mendoza, i-a plăcut să semneze personal achiziţiile, iar lista sa, în cei patru ani și jumătate în care a fost responsabil de Real Madrid, a fost una bogată.

S-a lăudat să cumpere „low” și să vândă scump, deși nu a avut întotdeauna dreptate. Pentru primul său mandat complet, anii 96-97, i-a adus la Real pe Mijatovic, Suker, Seedorf, Roberto Carlos, Panucci, Illgner, Zé Roberto… A fost bine pentru el. Echipa a cucerit Liga, cu Fabio Capello pe bancă.

În sezoanele următoare aveau să sosească Karembeu, Savio, Morientes, Iván Campo, Karanka, Anelka, cel mai scump jucător din istoria clubului de până atunci (1999-2000), McManaman, Míchel Salgado, Baljic, Helguera, printre alţii.

„Subiectul meu pendinte au fost întotdeauna antrenorii”, a recunoscut el. Și pe bună dreptate. În primele sale luni de președinte (95-96) a avut trei: Valdano, Del Bosque și Arsenio. Următorii tehnicieni nu i-au rezistat mai mult de un sezon. În cele din urmă, obosit de relația cu antrenorii, Lorenzo Sanz își pune încrederea în Vicente del Bosque și câștigă a opta Champions League pentru Real Madrid, în faţa Valenciei.

Real Madrid a fost viața sa și, inepuizabil până la descurajare, a încercat din nou să fie președinte fără succes în două ocazii: 2004 și 2006. De asemenea, a încercat să cumpere Parma, în toiul crizei clubului italian, iar în 2006 a preluat Malaga și i-a încredințat președinția fiului său, Fernando, notează El Pais.

Activitatea de afaceri nu a mers prea bine și a găsit refugiu în clubul sufletului său. Real Madrid i-a deschis ușile, la final de carieră, ca recunoaștere faţă de succesele trecutului sub Lorenzo Sanz: două Champions League, o La Liga, o Supercopa şi o Cupă Intercontinentală.

Leave a reply