De unde începem reconstrucţia României? INTERVIU cu profesorul Adrian Gorun, un critic al stilului Funeriu în Educaţie

0
183

Continuăm seria invitaţilor la Interviurile LUMEA LIBERĂ cu personalităţi care ar merita o atenţie mai mare în spaţiul public, dar care, din cauza aşa-numitelor „vedete” ultramediatizate, nu mai au loc egal la dezbaterile cetăţii, deşi expertiza şi succesul demonstrate în cariera profesională le-ar permite să stea oricând la aceeaşi masă cu „geniile de serviciu”.

Profesorul Adrian Gorun are, înainte de toate, un mare merit: iubeşte mult plaiurile Gorjului, acolo unde s-a născut, a crescut şi a vieţuit până să plece la Universitatea „Babeş-Bolyai”, din Cluj-Napoca, şi la Ministerul Educaţiei, în Capitală. Putea să rămână bine-mersi în fabuloasa lume universitară din inima Ardealului, dar legătura cu „patria lui Brâncuşi” l-a tras mereu acasă.

A renunţat la cariera în prestigioasa instituţie din Cluj şi s-a întors la Târgu-Jiu, pentru a resuscita tot o instituţie de învăţământ superior, e drept mai puţin faimoasă ca „Babeş-Bolyai”, dar având avantajul pasiunii unui grup de cadre didactice din zonă dornice să ridice tânărul brand al Universităţii „Constantin Brâncuşi”.

De fapt, Adrian Gorun n-a plecat niciodată de la Târgu-Jiu, deşi a fost multă vreme plecat. Iar legătura sa naturală cu locurile natale şi experienţa dobândită în „pelerinajul” din afara Gorjului l-au ajutat enorm în construcţia universitară ce avea să fie „sculptată” temeinic chiar acolo de unde şi-a luat „zborul” către lume „Titanul din Hobiţa”.

Dacă un târg mai mic precum cel de pe Jiu a putut da lumii un geniu ca Brâncuşi oare de ce n-am putea noi să facem din Târgu-Jiu o mică bijuterie universitară, măcar de prestigiu naţional? Ăsta e crezul de la care au plecat Adrian Gorun şi colegii lui în proiectarea posibilităţilor infinite ale noii „Coloane” educaţionale de la Gorj – Universitatea „Constantin Brâncuşi”.

Din această postură am ajuns noi la Adrian Gorun şi la nevoia dialogului continuu cu el. Cu cel care îşi asumă riscul de a construi, cumva împotriva curentului, un produs menit să înalţe valoarea locului, având în spate modelul lui Constantin Brâncuşi şi atributele sale: studiu, expertiză, cunoaştere, provocare, curaj, risc, realism, ambiţie şi crez.

Aşa se explică şi de ce preşedintele Senatului Universităţii „Constantin Brâncuşi” îşi asumă critici deschise la adresa celor care apar în media drept eroi ai reformelor, de aceea nu se fereşte să vorbească despre propuneri cu adevărat revoluţionare cum ar fi mutarea capitalei României şi nu aruncă la coş idei de tipul schimbării numelui „România” în „Dacia”, care nu sunt ale lui personal, în legătură cu care a fost consultat de iniţiatori şi pe care le vrea supuse dezbaterii publice, aşa cum e normal într-o societate care caută cele mai bune idei pentru progres.

Leave a reply