BREXIT, virusul care loveşte sistemul sanitar NHS. Boris faţă cu promisiunile şi criza de asistenţi medicali

0
54

Stând cu un grup de profesioniști din domeniul sănătății la un spital din Cornwall, din sud-vestul Regatului Unit, Boris Johnson își amintește promisiunea de a angaja mii de asistenți medicali, dacă va câștiga alegerile. „Aveți vreun copac în care crescă asistente?”, îl întreabă unul dintre angajaţii spitalului pe premierul în funcţie. „De unde vor veni toți acești oameni?”, continuă el.

Această scenă, colectată într-un videoclip care a circulat masiv pe Internet, arată tensiunile puternice între angajații Sistemului Național de Sănătate (NHS) și Guvern, după un deceniu de management conservator marcat de reducerile bugetare care au afectat sănătatea publică provocând o mare criză de personal.

La 500 de kilometri nord de Cornwall, la Spitalul General de Nord din Sheffield, Joan Pons Laplana își amintește vizionarea videoclipului. „Nu știu de unde vor ajunge acei 50.000 de asistenţi”, întreabă acest asistent medical de 44 de ani din Barcelona, ​​care trăieşte în Marea Britanie de două decenii. În spitalul său, unul dintre cele mai mari din țară, există o persoană dedicată recrutării de personal în străinătate, acum cu atenţie în mare parte spre India și Filipine.

NHS are 100.000 de locuri de muncă vacante (din necesarul de 1,5 milioane de angajați), inclusiv 40.000 de asistente medicale și 10.000 de medici și este din ce în ce mai dificil să găsești candidați dispuși să-și ia bagajele pentru a lucra în această țară, din cauza viitorului incert provocat de Brexit.

„Când am venit, salariul era foarte bun; el era regele mambo”, spune Pons, zâmbind. „Pentru mine, era suficient să trimit bani familiei mele, să plec în vacanță… Dar acest lucru s-a schimbat.” În primul rând, deoarece salariile au fost înghețate timp de un deceniu, în timp ce lira s-a depreciat semnificativ de când a fost votat Brexit-ul, în 2016, ceea ce a dus la pierderea puterii de cumpărare.

Aproape 5.000 de asistente și moașe din UE au plecat între 2017 și 2018, conform ultimelor date ale consiliului care reglementează profesia. Numărul cererilor de locuri de muncă din țările europene a scăzut anul trecut cu 87%. În ciuda exodului, spaniolii rămân, cu 3.370 de asistente, cea mai mare forță de muncă non-britanică după Irlanda. În total, în Marea Britanie există 33.035 de asistente europene.

„Sfârșitul libertății de mișcare a cetățenilor UE după Brexit ar putea provoca o încetinire suplimentară a numărului de sosiri ale lucrătorilor care ocupă poziții esențiale pentru sistem”, au declarat Mark Dayan și Billy Palmer, de la think tank-ul Nuffield Trust și autorii unui raport recent care indică dependența crescândă a NHS de forța de muncă străină. Între 2000 și 2019, proporția forței de muncă născute în afara Regatului Unit s-a dublat, ajungând aproape până la 23,5%.

„Mă simt trădat, pentru că m-am simțit întotdeauna acasă aici și acum trebuie să cer permisiunea de a rămâne”, spune Joan Pons, aflat în Marea Britanie de 20 de ani.

Lipsa de personal a fost cheia în deteriorarea calității serviciului medical care continuă totuşi să fie bine văzut totuşi, în studiile de satisfacție a pacienților. Nu este surprinzător faptul că oferta lui Johnson de a angaja 50.000 de asistenți medicali (de fapt, 20.000 dintre ei lucrează deja în NHS) a fost una dintre promisiunile electorale care a generat  multe dezbateri.

Când britanicii sunt întrebați despre prioritățile lor politice, statutul NHS este întotdeauna în fruntea listei. Alegerile din această joi nu fac excepție, iar partidele au pus problema în centrul campaniei.

Situația pentru angajații NHS non-britanici care decid să rămână nu este ușoară. „Ceea ce mă afectează cel mai mult, mai ales, este că de la Brexit mă simt trădat, pentru că m-am simțit întotdeauna acasă aici și nu vreau să plec”, spune Pons în biroul său, situat la celălalt capăt al intrării principale a spitalului fondat în 1878. „Și acum trebuie să cer permisiunea de a trăi aici, iar permisul respectiv este valabil doar șase ani. Ce se va întâmpla în continuare? Îmi voi primi pensia? Pentru că mai târziu se pot schimba condițiile legale”, continuă şirul nedumeririlor.

În rețelele de socializare, Pons luptă împotriva degradării NHS și împotriva Brexit-ului. De la sosirea în această țară, a trecut prin mai multe sectoare ale sistemului sanitar, dar acum lucrează la digitalizarea NHS. „Vrem ca informațiile despre pacienți să fie interconectate pentru a reduce riscurile unei erori și pentru a pierde mai puțin timp pe documente”, explică ea. De asemenea, le vorbește copiilor din școlile elementare despre ce este meseria de asistent medical, astfel încât „mai mulți tineri să fie încurajați să studieze acest domeniu”. În Regatul Unit, aceste studii sunt puţin solicitate.

La intrarea în spital, lângă un stand de fructe instalat „pentru a compensa mâncarea tip gunoi oferită de automate”, Pons comentează o declarație recentă a lui Johnson: „El a spus că imigranții europeni au fost capabili să trateze Regatul Unit ca și cum ar fi propria țară, pentru prea mult timp. Cuvinte care amintesc unul dintre mesajele centrale ale campaniei în favoarea Brexit-ului în urmă cu trei ani”.

Știrile despre partea întunecată a NHS sunt tot frecvente în presă. Luni, fotografia unui băiat care aștepta eliberarea unui pat de spital dormind pe podea a pus gaz pe foc în campania electorală. O imagine dură agravată de rezistența lui Boris Johnson de a privi fotografia, pe care un jurnalist i-a arătat-o ​​pe mobil. Marți, un raport publicat în The Guardian a indicat faptul că 5.449 de persoane au murit din 2016, ca urmare a așteptării eliberării unui pat într-un spital, fiind blocaţi în camera de urgență, între 6 și 11 ore.

Calitatea îngrijirii (în situații de urgență și pe listele de așteptare) a scăzut din cauza lipsei de personal și a investițiilor.

Leave a reply