1 August, 1943: Duminica Neagră a bombardării Ploieștiului de către americani

0
116
Lecția de istorie de pe aeroport

Chiar dacă americanii au o istorie comparativ scurtă cu a multor altor popoare, acestia știu să și-o conserve și să o scoată în evidență de fiecare dată când este nevoie. La fel s-a întâmplat și acum câțiva ani, pe malurile Atlanticului, în statul Maryland, când peste 50 de aeronave comerciale, clasice, experimentale, unele ultra ușoare, sau comerciale, altele de business și de aviație generală, au fost prezente într-un spectacol aviatic care a încântat ochii vizitatorilor.

Dintre exemplarele care mi-au atras atenția în mod deosebit, în cele 2 zile cât a durat show-ul s-au numărat un Boeing B-17 numit și Flying Forteress, sau mai pe românește ” fortăreața zburătoare” și un altul B-24 Liberator, adică “eliberatorul”.
Cele două exemplare au fost prezente la acest spectacol aviatic prin intermediul fundatiei Collings, o fundație educațională, non profit, care are ca și scop principal organizarea și sprijinirea de spectacole aviatice. Aceștia doreau să aducă în fața publicului american o istorie vie, dând veteranilor de război șansa unică de a readuce la viață istoria celui de-al 2-lea Război Mondial, pentru generația tânără care nu a avut șansa să afle ce a înseamnat experiența și jerfa acestor eroi; aceasta fiind o adevarată lecție de istorie.

B-17 devenit faimos din campania de bombardamente pe timp de zi in cel de-al 2-lea Război Mondial, cât și din in filmele Hollywood-iene care l-au transformat într-un adevărat icon, este azi într-o nouă misune, de-a lungul și de-a latul continentului american, una de pace și rememorare a trecutului.
Veteranii de război din România și-l pot aminti cu siguranță din timpul bombardamentelor rafinăriilor de la Ploiești, devenite ținte principale ale americanilor.
Fortăreața Zburătoare a fost construită în Long Beach California de către compania aeriana Douglas și a fost gata de zbor pe 7 Aprilie 1945. Chiar dacă a fost prea târziu pentru ea să fie folosită în misiuni de luptă, aceasta a servit totuși în escadronul de misiuni aeriene de recuperare pe mare, iar mai târziu în serviciul de transporturi aeriene militare. În 1965 a fost restaurat petrecând următori 20 de ani fără să aibe probleme majore tehnice, în misiuni de stingere a incendiilor. În ianuarie 1986 fundația Collings l-a cumpărat restaurându-l la vechea configurație din timpul războiului.
Câteva detalii tehnice pentru pasionați de avioane: aripa are o lungime de aproximativ 31,5 metri , lungimea aeronavei de 22,5 metri. Gol cântărește aprox 16 tone și maxim 33 tone încărcat la maxim. Poate avea 10 membri la bord și atinge 402 km pe oră la 10 km altitudine , pe o distanță de aproximativ 3800 km.

Alături de B-17 sta bombardierul B-24, tot un adevarat muzeu de istorie zburator, care este prezent anual in peste 130 de orase americane .
Acest exemplar unic care a costat milioane de dolari în restaurare, stă ca mărturie a ceea ce a însemnat ingineria aeronautică a anilor ’40.
Construit în august 1940 în Fort Worth, Texas, avionul a fost folosit în Forțele Aeriene sub pavilion englezesc, participând în operațiuni de luptă deasupra Europei și Pacificului. La sfârșitul războiului aeronava a fost abandonată într-un parc de avioane în India. Forțele Aeriene Indiene l-au restaurat și folosit până în 1968, când a fost abandonat pentru următori 13 ani, până când a fost cumpărat de un colecționar englez care l-a revândut către fundația Collings, în 1984 . Transportat pe vapor în Statele Unite, acesta a fost restaurat cu ajutorul voluntarilor și a foștilor membri care l-au pilotat și a fiilor acestora , readucându-l la viață.

Ziua când americanii au bombardat rafinăriile românești

Istoria bombardierului B-24 ar fi incompletă dacă nu am aminti faptul că pe 1 August 1943, în “Black Sunday ” sau “Duminica Neagră” cum au numit-o americanii, acesta bombarda rafinăriile din România din apropiere de Ploiești, Brazi și Câmpina, aruncând peste 30 de tone de bombe. Rafinăriile românești furnizau o treime din necesarul de combustibil pentru armata germană, fiind o țintă extrem de valoroasă pentru americani, care considerau eliminarea lor o reducere cu cel puțin șase luni a războiului. Din cele 178 de bombardiere plecate în misiune din Benghazi, Libia, 168 au atins țintele din zona Ploieștiului. În urma bombardamentului, din șapte rafinări țintă, una a fost distrusă complet, alta a rămas intactă, două au fost închise pentru câteva luni și alte două și-au redus considerabil producția. Doar 89 din bombardiere s-au mai întors în acea zi înapoi în Bengazi, dintre care 58 avariate foarte tare, iar aproximativ 50 din ele au fost doborâte, restul aterizând în diferite locații ale Forțelor Aliate din Mediterana. Acesta a fost primul atac al aviației americane, de o asemenea amploare și la o altitudine foarte mică față de ținte puternic apărate, motiv pentru care cinci ofițeri din forțele aeriene au fost decorați cu medalia de onoare.

Cei prezenți la show, care doreau să susțină financiar organizația Collings, puteau să cumpere filme, insigne, tricouri, fotografii sau alte suveniruri despre avioane. Pentru vizitatorii mai cu dare de mână, cu doar 425 de dolari, aceștia puteau să zboare la bordul unuia din cele 2 avioane. Personal am ales doar să urc în ele, în timp ce erau la sol, pentru că în ciuda faptului că arătau excelent în exterior, din interior păreau că sunt undeva expuse într-un muzeu, ne mai având capacitatea de zbor. M-am înșelat însă, pentru că în amurgul serii, le-am văzut zburând de-a lungul Atlanticului, greoi într-adevar, ca niște vulturi îmbătrâniți de ani, dar zburând totuși, spre un alt oraș american, îngreunate fiind parcă de o istorie care zăcea tăcută, în interiorul lor, ascunsă sub fuselaj, probabil pentru eternitate.

Leave a reply