Vive la France! Vive la Roumanie!

În aprilie 1991, eram la Arcul de Triumf când trecea convoiul cu președinții Franței și României. Eram mulți. Foarte mulți. ”François  Mitterrand est l’ami de l’assassin!” („François  Mitterrand este prietenul asasinului!”). Ecoul mulțimii a izbit urechile alaiului, dar caravana trecea în timp ce câinii Revoluției lătrau degeaba. ”Asasinul” de care vorbea mulțimea era Ion Iliescu.

Morții din decembrie 89 și cei ai mineriadei 13-15 iunie 1990 nu mai contau. Oricum – precum Dragnea deunăzi cu Grindeanu-, la câteva luni după prima vizită a președintelui francez în România din 1979 a urmat o a treia mineriadă – septembrie 91, în care șacalul Ilici și-a mazilit propriul lup tînăr pus de el premier – Petre Roman. Prin urmare, îl durea undeva pe Mitterand de crimele ”asasinului”.

Totuși, vizita l-a ajutat pe Ion Iliescu, dar ne-a ajutat și pe noi. Erau vremuri tulburi, URSS se destrămase, iar lesa Franței pe o țară sărmană din est era brățara de aur pentru salvarea noastră din ghearele Ciumei Roșii. Ulterior, Franța a contat mai puțin pentru noi în îndepărtarea de iadul comunist, dar apropierea inteligentă de SUA și în final intrarea în NATO ne-au adus izbăvirea pe care o trăim și azi (nu pe veci).

Vizita de azi a lui Macron are în spate și interesele politico-militare-comerciale ale noului președinte de la Elysée, dar include și o componentă de orgoliu resuscitat. Franța vrea ca România să-i redevină partenerul frățesc de-altădată.

Pentru România e chiar un compliment. Iar președintele Iohannis și diplomația românească au jucat inteligent geopolitic în această perioadă tulbure. Am intrat primii la Casa Albă, repede ne-a primit și Angela Merkel, acum vine și Macron la noi, după ce i-a ocolit pe alții din est. Suntem curtați. E foarte bine. Deocamdată. Însă pe termen mediu și lung strategia asta nu va mai ține. Unul/unii dintre cei care ne arată azi iubire la scenă deschisă ne vor cere să alegem. A cui iubită solitară vrem să fim. Grea alegere, nu-i așa?

Oricum, de la ”Francois Mitterrand est l’ami de l’assassin!” la vizita lui Emanuel Macron de azi, România s-a schimbat mult. În bine. Răul e acolo, la locul lui, dar cu toții am progresat odată cu lumea, de fapt. Să sperăm că vom rămâne pe drumul ăsta. Și că morții ”asasinului” vor fi răzbunați cândva pe deplin. Vive la France! Vive la Roumanie!

Laurențiu Ciocăzanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may also like