Și Cehia intră în plasa lui Putin? Cât mai rezistă România?

”Votul de vineri și sâmbătă al cehilor va crea, se pare, o nouă “stea” a politicii în Europa. După foarte tânărul şi imprevizibilul Sebastian Kurz (31 de ani, foto alăturat) în Austria, se va contura probabil figura de șef de guvern a lui Andrei Babiš (foto jos), un mogul media deloc tânăr (63) dar foarte viguros în exprimarea unei platforme care a combinat respingerea introducerii monedei euro, respingerea acceptării cotei de refugiați repartizați Cehiei, respingerea prelungirii sancțiunilor economice împotriva Rusiei și reintroducerea controlului la frontierele țării dar și un mesaj puternic anti-corupție, pus însă la îndoială atât în Cehia cât și la Bruxelles de acuzațiile grave care i s-au adus legate de fraudarea fondurilor europene.

În aceste condiții, sarcina lui Klaus Iohannis şi a formaţiunilor parlamentare anemice (PNL şi USR) care susţin formal orientarea consacrată la Bucureşti în ultimii 10-15 ani, adică de a menține direcția pro-Bruxelles în politica externă și internă a României, pe aliniamentele paradigmei europene, devine din ce în ce mai dificilă. De la București la Berlin, distanța va părea tot mai mare şi mai greu de străbătut dacă spațiul dintre România și nucleul franco-german va fi ecranat de un cerc de state cu nuanțe variabile de euroscepticism și naționalism: Austria, Cehia, Ungaria, Polonia, adică formula clasică Mitteleuropa, pe de o parte, Serbia și Bulgaria ambivalente și puțin credibile, cu sensibilităţile lor slave binecunoscute, prinse între angajamentele faţă de Uniunea Europeană și apropierea de Rusia, Ucraina mereu în fierbere politică şi obsedată de teama față de minorități și de dezintegrare, specifică unui stat nou, fără istorie, plus o Republică Moldova creată artificial, într-o eprubetă din laboratoarele Uniunii Sovietice, astăzi derutată și fără clasă politică, rebalansând tot mai evident spre Rusia, în căutarea unei iluzorii protecții.

Aceasta este regiunea în care trăim. Regiunea în care, de la Viena încoace, în diferite tonuri şi nuanţe, începe să miroasă a declin politic iliberal, revizionism şi autoritarism. Pentru prima dată după aderarea la Uniunea Europeană din 2007, începem să ne temem şi aici pentru soliditatea opţiunii proeuropene şi proamericane şi să vedem cum apare încet-încet, chiar la nivelul coaliţiei majoritare, tentaţia de a contesta mesajele oficiale ale Uniunii Europene şi ale Statelor Unite, transmise direct sau prin reprezentanţii lor diplomatici, mai ales atunci când acestea atrag atenţia asupra derapajelor guvernării de la setul de principii fundamentale ale democraţiilor liberale, în primul rând de la independenţa justiţiei şi statul de drept.

Neîncrederea şi tonul dubitativ, pe alocuri ura şi revolta celor care simt că nu sunt lăsaţi în pace, să-şi facă de cap „în ţara noastră, în care românii ne-au votat” sugerează că, mai devreme sau mai târziu (2020?, 2024?), curentul eurosceptic va prinde curaj şi va ieşi la suprafaţă şi în România, cerând explicit un drum politic propriu şi „neamestecul Uniunii Europene în politica statului”, aşa cum cere astăzi Andrei Babiš în Cehia, cu câteva zile înainte de a câştiga alegerile.”

Valentin Naumescu

 

 

 

 

 

Textul integral, pe Contributors.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may also like