Poveste de român în Spania. Cel mai frumos mesaj cu iubire de țară!

Articolul ”Cât costă să trăiești în Spania. Socoteala mea” a devenit viral pe internet. Așa cum arată și comentariile de la finalul lui, mulți oameni au dorit să-și spună părerea pe tema vieții departe de casă, cu plusuri și cu minusuri. Însă unul dintre cititori, care s-a semnat cu numele ”Cătălin”, a dorit să vorbească pe larg și cu date concrete despre povestea experienței sale de viață în Spania, unde a trăit 12 ani. Pentru că s-a străduit atât de mult și pentru că se simte sinceritatea și dorința de a informa corect lumea liberă, ne-am decis să-i publicăm aici tot mesajul său. Merită citit până la ultima literă. Căci explică foarte clar ce a însemnat emigrația, cum ești tratat în Spania de către funcționari și instituții, spital, primărie, poliție. Este un mesaj de pus în ramă. Gracias, Cătălin! Acum îți dăm cuvântul:

Cum am căutat de muncă

”Felicitări pentru articol! Înțeleg că nu locuiești în Spania, ci doar ai vizitat-o… eu am locuit acolo 12 ani. Am să pun în continuare un comentariu făcut cu altă ocazie, cam pe același subiect: Aș vrea să povestesc câte ceva din experiența mea de rezident în Spania, 2000 – 2012.
Am ajuns acolo împreună cu soția, cu doar 300$ în buzunar, fără să cunoaștem pe nimeni și cu minime cunoștințe ale limbii, Nu ieșisem niciodată din România, habar nu aveam ce ne așteaptă.
Am lăsat soția cu bagajele pe o bancă în stația centrală din Barcelona și am început să întreb în dreapta și-n stânga unde ne-am putea caza ieftin; în mod special abordam taximetriști. Era duminică, am cumpărat și câteva ziare și am încercat să sun pe la anunțuri, dar vorbeam cu roboții.
Într-un final am găsit ceva provizoriu vorbind cu un țigan din Bosnia care ne-a dus într-un apartament împărțit de el cu albanezi, gruzini și români. Ne-au ajutat puțin doi frați români care erau oarecum tot începători acolo.
Timp de aproape o lună am căutat serviciu. Plecam dimineața de acasă, unul pe o parte și celălalt pe alta a străzilor și întrebam pe toată lumea. Oamenii erau atât de amabili încât, atunci când ne explicau cum să ajungem la un posibil angajator și vedeau că nu prea înțelegem, ne luau de mână și ne duceau acolo. A fost greu pentru că nu aveam acte, dar am găsit ceva și am ținut cu dinții de munca aia până am găsit alta mai bună.

Pornirea unei firme

În paralel, am mers și la un avocat să demarăm procedurile de obținere a rezidenței. Respectiva doamnă a făcut imposibilul și ne-a ajutat de parcă eram familia ei, iar de plătit ne-a cerut exagerat de puțin, cam cât am plătit cazarea o noapte la un hostal – a înțeles că am venit acolo de nevoie și nu avem bani, așa că ne-a luat doar ce a cheltuit ea pe drumurile la diverse autorități.
Actele ne-au ieșit după un an și jumătate, moment în care ne-am adus și copiii din țară, tot cu vize de turist pentru Germania, cumpărate, așa cum plecasem și noi.
Tot atunci, la doar un an și jumătate de când am ajuns acolo, am lăsat serviciul și mi-am înființat propria firmă. Am dat un telefon la același cabinet de avocatură care ne-a ajutat cu rezidența și le-am spus că vreau să-mi fac o firmă de construcții. M-au întrebat numele dorit, au verificat, al doilea a fost ok. Mi-au explicat că trebuie să înființez firma împreună cu un spaniol și cum nu aveam atunci astfel de prieteni, s-a oferit aceeași avocată să mă ajute, urmînd ca după un timp să trecem acțiunile ei pe numele soției mele. Au întocmit statutul, au luat programare la un notar și ne-am întâlnit acolo. Ne-a citit notarul cele 5 foi ale statutului, am semnat eu și avocata și din acel moment am început activitatea. Totul a durat cam 2 ore, nu mi-a mai trebuit nici un fel de autorizație, cerere, altă hârtie aiurea ca la noi. Până acum nu am avut absolut niciun control la firmă, de niciun fel.

Primii pași în afacere

Soția mea a lucrat 4 ani jumate la un bar-restaurant care funcționa de 35 de ani, iar patronii ne-au spus că nici ei nu au avut în 35 de ani niciun control!
După doi ani am decis să trec acțiunile avocatei (80%) pe numele soției. Ei au întocmit actele, ne-am întâlnit la notar, am semnat, am plătit acestuia și gata. Am vrut să-i dau câteva mii de euro avocatei pentru ajutor, dar m-a refuzat. A zis că ne-a ajutat pentru că suntem oameni serioși și meritam să fim ajutați. Bineînțeles că am ajutat-o și eu cu oferte de muncă pentru alți imigranți pe care-i ajuta așa cum a făcut și cu noi… În rest, am devenit prieteni buni!
În relațiile cu clienții, atunci când le spuneam că sunt român, majoritatea aveau o tresărire, un fior, dar chiar și așa, îmi acordau o șansă și mă lăsau să execut lucrarea.
Cei care mă cunoșteau deja, preferau să le lucrez eu chiar dacă eram mai scump decât spaniolii lor, pentru că eram foarte serios. S-a întâmplat ca un client nou, o agenție imobiliară, să-mi dea un apartament pentru renovat – au venit la început să-mi explice ce vor, au venit pe la jumătatea lucrării să vadă stadiul și să-mi mai dea bani și au venit la sfârșit să lichidăm. Au fost extrem de mulțumiți și din acel moment doar mă sunau să trec să iau cheile pentru alt apartament, să stabilesc eu ce trebuie făcut și să le spun prețul. Deci, eu stabileam totul – ei nu mai veneau absolut deloc, nici măcar la sfârșit… doar mă întrebau dacă-l pot pune în vânzare.

Relația stat-cetățean

Am trăi personal experiențe în rRelația cu diverse instituții.

Primăria.

Dacă voiam să iau pe cineva în spațiu (avea nevoie de asta ca să obțină rezidență), mergeam cu el la o primărie, oricare (acolo poți rezolva orice problemă la orice primărie din țară), arătam actul meu de identitate, pașaportul respectivului și spuneam că-l iau în spațiu. Nu făceam nicio cerere, nu dădeam nicio explicație, nu eram întrebat ce, de ce, cum, etc. Înregistra datele respectivului în sistem și-i dădea adeverința.
O dată am mers la o primărie pentru o listă cu eventualele amenzi de parcare care n-ar fi ajuns la mine deoarece eu schimbasem domiciliul, dar la mașini nu-l schimbasem. Funcționarul, care nu mă cunoștea, m-a întrebat de ce nu schimb domiciliul pe actele mașinilor, iar eu i-am spus că mă gândesc să plec din Spania și nu mai văd rostul….. S-a uitat omul la mine cu așa o figură de părere de rău (parcă avea lacrimi în ochi) și m-a întrebat: Așa rău ne-am purtat cu dumneavoastră încât vreți să plecați? Asta se întâmpla după izbucnirea crizei, când erau deja voci care spuneau că din cauza noastră, a emigranților, nu au ei serviciu.

Spitalul.
Fiului meu i-a ieșit ceva pe limbă, am mers la medic, i-au făcut analize, i-au dat un tratament și l-au programat pentru o eventuală operație peste 30 zile. Trebuia să mergem la spital în ziua x, ora 15.
În ziua x el a plecat dimineață la școală, dar după circa o oră am fost sunați de la spital. Ne spuneau că fiul nostru este la ei dar să stăm liniștiți că nu este nimic grav…. Cu greu am realizat că era vorba de alt spital și că de fapt se întâmplase altceva cu copilul. În metrou a stat cu mână lipită de ușă iar când aceasta s-a închis, el având degetele foarte subțiri, i-au intrat între ușă și peretele vagonului. S-a oprit metroul automat și în 3 minute au venit poliția și salvarea. Cu toate că nu era grav, l-au dus la spital, l-au tratat și ne-au sunat să-l luăm acasă. Era aceeași zi în care trebuia să meargă la spital cu limba 🙂
La ora 15 eram la celălalt spital, i-au făcut un control, au constatat că nu mai avea nimic dar au zis să rămânem peste noapte ca să-i mai facă o serie de analize, să se asigure că-i sănătos. Cameră cu două paturi pentru bolnavi și două fotolii pat pentru însoțitori, cu televizor, frigider, baie și telefoane cu linie externă la fiecare pat. Mâncare pe o tavă mare, 3 feluri, desert și suc natural, mai ceva ca la restaurant. I-au făcut analizele, dimineață le-a revizuit un medic, a constatat că totul este în regulă și l-au externat. La plecare ne-au dat o factură de 1.300 de euro. Fiind prima dată în această situație, am vrut să o plătesc dar mi-au zis că nu-i nevoie, este doar ca să știu cât costă serviciile prestate și ce se face cu banii din asigurarea mea (asigurare pe care oricum o primisem gratis odată cu rezidența). Despre șpagă – nu pot spune decât că nici cu o floare nu-i poți jignii pe medicii ori asistenții de aici, ei nu înțeleg ce vrei, de ce le dai floarea aia. Nu există șpagă.
Cardul de sănătate nu sperie pe nimeni (și din ăsta am primit odată cu rezidența). Aici chiar funcționează de modul că atunci când ai un accident, o urgență, un consult ceva, îl introduce într-un cititor portabil pe care-l are orice medic ori polițist, și știe absolut tot, ce boli ai avut ori ai, ce tratamente ai făcut, faci ori sunt interzise organismului tău, ce consultații ai avut ori ai programate, etc. Pe baza acestor date te poate trata adecvat. Nu-i obligatoriu să-l ai la tine, poți arăta permisul, buletinul ori cardul de la bancă și pe baza nr. tău de identificare, același pe toate actele, poate afla din sistem ce ai pe cardul de sănătate.

Poliția.
Într-o zi am constatat că mi-a expirat permisul.. Am mers la poliție cu un taxi iar aici am intrat într-un cabinet medical (unul din cele poate 10 cabinete care se află la parterul clădirii în care se află poliția).
Știam că la noi se face mai întâi o fișă medicală. Am intrat în cabinet, am fost luat în primire de către o tinerică, i-am spus ce problemă am, întrebând de unde să încep – de la ei, ori de la poliție. Mi-a zis să iau loc pe un scaun, a luat un aparat foto și mi-a făcut o poză (acolo, pe scaunul din anticameră), m-a luat de mână și m-a dus într-un cabinet la un doctor de ochi, acesta m-a pus să citesc 5 litere și a semnat o fișă și gata, înapoi la fișier (la intrare) ca să plătesc. Acolo, o doamnă m-a întrebat dacă vreau să merg la poliție ori doresc să-mi gestioneze ei totul – am întrebat care-i diferența. Dacă merg eu la poliție, lor le datorez 75€, dacă-mi gestionează ei tot, costă 95€. Le-am dat 95€, a apăsat un buton pe tastatură, s-a întors către un fel de imprimantă și mi-a dat permisul pe loc – la cabinetul medical, nu am văzut și nu m-a văzut poliția. Totul a durat în jur de 10 – 12 minute.
În rest, poliția nu te oprește în veci decât dacă produci un accident cu victime – dacă nu sunt victime, se supără dacă-i chemi. Amenzile de parcare ori de viteză vin acasă – nu ai cu cine discuta și negocia o șpagă ca la noi… Dacă se face un filtru de băutură ori droguri, cu 2 săptămâni înainte începe să anunțe zilnic pe toate canalele media zonale, că va avea loc acel filtru. Dacă-ți suspendă permisul pentru ceva grav, te întreabă în ce perioadă a anului vrei să intre în vigoare suspendarea astfel încât să nu-ți fie afectat serviciul, ori concediul. Nici nu trebuie să decizi pe loc perioada ci rămâne să le-o transmiți când hotărăști.

Presa.
Multă lume nu știe ori nu poate crede că majoritatea lucrurilor rele petrecute în Europa sunt acțiuni ale unor români.
În Spania, cât am locuit eu acolo, probabil peste 90% din furturi erau comise de către români. În afară de români care furau orice și oricum, mai furau organizat câțiva albano-cosovari și mai furau niște copii de marocani, doar minori – în clipa în care deveneau majori terminau cu prostiile. Probabil un 1% mai erau și alții, chiar și spanioli, francezi ori italieni… În Barcelona erau străini din toate țările pământului, undeva peste 150 nații. Negrii din Africa care acasă dorm în bordeie de nuiele ori pământ, pe care noi îi credem sălbatici, nu fură și nu cerșesc – de fapt, singurii care cerșesc, dintre toate națiile pământului, sunt românii.
Să ne întoarcem la presă – între 2000 și 2007, aproape toate știrile despre furturi, spargeri, scandaluri, etc. erau cu români (prezentate ca atare, comise de români). Din momentul în care România a intrat în UE, prezentarea s-a schimbat radical, nu mai spuneau că sunt români, erau cetățeni europeni ori simplu – cetățeni. Noi știam că sunt români din filmările prezentate – (se auzeau cum înjurau și cum vorbeau), dar ei au respectat România – parte a Uniunii Europene și au încercat să nu ne mai prezinte drept ce eram ci ceea ce ar fi trebuit să fim.
Ar mai fi foarte multe de spus dar și așa am depășit cadrul unui simplu comentariu, esența este că ne-am dori ca și acasă să funcționeze lucrurile în acest fel și pentru asta, pentru a conștientiza lumea, trebuie să arătăm ce fac rău, anormal, păgubos, unii oameni din și în România – asta nu înseamnă că denigrăm România așa cum spun unii pe aici, nu o facem cu rele intenții. Dacă ești plecat din țară înseamnă că ști foarte bine ceva ce mulți români de acasă nu pot înțelege și anume că, dorul de țară te face să te gândești zilnic la România și să o iubești nespus!
Denigrare ar fi dacă pe acolo pe unde mergem, în Europa ori mai departe, am vorbi de rău despre țara noastră, dar noi, cei serioși, cei interesați de ea, facem contrariul – o facem cunoscută prin profesionalism, comportament adecvat, spectacole, cărți, etc.
Denigrare mai înseamnă și să faci numai rele, să furi, să minți, etc., afară ori chiar în țară, așa cum fac unii români inconștienți!
O zi bună!”

7 comments

  1. „de fapt, singurii care cerșesc, dintre toate națiile pământului, sunt românii. ”
    As vrea sa te gandesti foarte bine la propozitia asta.
    Eu in tara mea, Romania, n-am vazut decat tiganii cersind, in strainatate am vazut tot asa , tigani cersind, dar nu i-am intrebat din ce tara sunt.
    Romani cersind – vorbesc de romani de origini ardeal, valah, moldovean, sas, ungur, secui, svab, sarb, tatar, turc, inca n-am vazut cersind.
    Te mai intreb o data – pe cine ai vazut cersind ? Nu cumva zicand ‘romanii’ bagi total aiurea, fara discernamant, in aceeasi oala, niste lucruri diferite ?
    Si la tigani, daca ar fi, nu toti tiganii cersesc. La noi in Ardeal, nu vei vedea niciodata un gabor cersind.
    Iti multumesc anticipat pentru raspuns, si daca raspunsul implica corectii in articol, te erog sa le faci, pentru ca eu unul m-am simtit extrem de atins.
    Am mai patit in ’98, la Paris sa fiu luat la gramada cu cersetorii de catre un parizian ( si eram acolo nu pentru a cersi, ci pentru a participa la SignEurope , expozitia mondiala a producatorilor de utilaje pentru signmaking) , dar acum e vorba de un articol scris de un roman.
    In Spania, eu am mers in 2004 , ca sa vad Cadaques si Port Lligat, locurile de bastina ale lui Salvador Dali. Si Barcelona, operele lui Gaudi. N-am vazut nici un cersetor, nici tigan, si nici de alt fel.
    Eu cred ca trebuie sa fii mai atent cu ce vezi, si cum interpretezi, draga frate roman.
    Cu respect,

    Horia Popa

  2. Excelent articol si perfect adevarat.Autorul,un minunat roman, cand a scris ca numai romanii cersesc nici nu trebuia sa specifice ca de fapt se trateaza in exclusivitate despre tiganii prveniti din Romania, ca am inteles cu totii acest lucru.Autorul s-a comportat ca un adevarat european care a specificat doar nationalitatea fara a specifica etnia. Tiganii romani sunt si ei cetateni europeni ,dar din pacate nu au invatat nimic din tot ce inseamna Europa. Noi etnicii romani, maghiari ,germani, sarbi etc, cetateni romani cu totii, am inteles perfect ca se trateaza despre tigani ! Oare cum ii vom putea invata pe tigani sa devina oameni nu numai biologic, dar si social??? Felicitari autorului aricolului si o calda si sincera imbratisare romaneasca din partea unei profesoare romanca maritata in Italia.Personal am constatat cam aceleasi lucruri ca si romanul nostru spaniol. Ador Romania ,ii iubesc pe romanii mei de onoare indiferent de etnie, sunt cu gandul si sufletul permanent in tara mea minunata, gestionata insa prost de catre politicieni imorali, amorali si inconstienti ca si tiganii cersetori !

    1. Romanii fura ? Bunicul meu fura ? Bunicul meu a luat gloante in corp la Odessa pentru pamantul Romaniei.
      Bunica mea fura ? Mama mea, care a fost 40 de ani asistenta sefa in spital de neurologie pana la orele 20 in fiecare zi, platita cu un salariu derizoriu, fura ?
      Eu am furat ? 34 de ani de lucrat 16 ore pe zi, ca sa schimb infatisarea tarii mele, cu tot felul de guverne de kkt
      din ’90 incoace ?
      Si cum e cu celelalte 18 milioane de oameni care incearca sa construiasca o tara, stand in tara ?

      Voi nu aveti control asupra cuvintelor pe care le scrieti si vorbiti. APATRIZI de kkt. VA dispretuiesc cu toata fiinta mea.

    2. Rodica, pai pe rationamentul asta minunat al tau, as putea spune asa :
      Daca tu esti o cretinoida cu 4 la toate materiile din liceul pe care nu l-ai terminat, care te-ai dus sa speli nemti si sa culegi capsuni in Spania, prin urmare si restul familiei tale e o familie de prosti retardati ca tine, hoti si curve.
      Nu draga, e vorba de tiganii proveniti din Romania, nu poti sa numesti toti oamenii din tara ta hoti, ca vin si-ti fut una unde te doare rau de tot. OK ?

  3. APATRIZI. Oameni fara tara. Bozgori. Tare as vrea sa scriu odata un text despre UNII romani plecati mai demult din tara, care fac cu degetelul spre cei ramasi, mergand pana la denigrarea tarii. Din experienta mea petrecuta in strainatate.
    APATRIZI. Oameni fara tara. Bozgori. Dumneavoastra, Julia Preda, nu ati gasit nimic denigrator ? Cum va suna propozitia “de fapt, singurii care cerșesc, dintre toate națiile pământului, sunt românii. ” ? Ganditi-va inca o data, si daca nu reusiti, inca odata, si inca de cate ori trebuie. Poate pana la urma va porneste creierasul ala de Calarasi. Noi suntem in general toti niste oameni care muncesc din greu pentru paine, in Romania. Romania e o tara de iubit, e tara mosilor mei si stramosilor mei, nu permit sa vina un pulica franaru’ sa ma bage in aceeasi oala cu hotii din Spania sau mai stiu eu ce spalator de cur de babe din Germania sau Austria. Nu permit aceasta propozitie denigratoare despre romani “de fapt, singurii care cerșesc, dintre toate națiile pământului, sunt românii. ” Pe cel care a scris-o il voi pedepsi, cand il voi intalni, si jur ca il voi cauta.
    Tiganii se reprezinta doar pe ei insisi. Tigani exista peste tot in lume, si provin din multe tari, nu numai din Romania. Si peste tot sunt vazuti aducatori de probleme, chiar daca unii muncesc – vezi filmele lui Kusturica, documentarele despre tiganii din Irlanda, UK, US – exista tigani de sute de ani peste tot, proveniti din zone total diferite, tari care i-au dezrobit mai repede. Tarile romane i-a dezrobit ultimele, de aceea pare ca aici ar fi fost mai multi. Nu vad ratiunea in a face o asemenea afirmatie, ca romanii sunt singurii care fura.

  4. Ce nesimtire Horia Popa sa vorbesti asa de urit. Astia sint ei 7 ani de acasa si dupa aia scolile pe care le-ai urmat? Daca te-ai simtit umilit de ce scrie in articol inseamna ca ceva din ce scrie acolo ai facut si tu. Eu nu m-am simtit atacata pt ca nu am facut. Si inca un lucru: ce e atit de rau sa-ti castigi existenta spaland curul babelor asa cum zici tu sau sa culegi capsuni? E o munca cinstita si onesta ca si oricare alta munca, rau ar fi sa ne punem la furat ca va mai spun, nu numai tiganii din Romania fura, fura si romani care nu-s tigani… Nu stiu de ce va scandalizati atata parca nu a-ti stii ca romanii fura, o fac si in Romania. Parca locuiti pe alta planeta…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may also like