N-o să-mi opriți drumul spre Barcelona, satanelor!

Tocmai ce am numărat primii 13 morți la Barcelona. Vor fi probabil mai mulți. Plus răniții. Doi descreierați ISIS au intrat cu furgonetele albe pe Rambla, cea mai vizitată zonă din centrul metropolei. Văd copii plângând lângă căruciorul manevrat de tatăl acum prăbușit pe caldarâm. Văd picioare rupte. Oameni nemișcați la sol, sânge, panică, haos, țipete, infern.

Așa arată lumea noastră de azi. Ne obișnuim cu ea, deși nu vrem. Descreierații nu se vor opri. Au un scop de infern: să provoace continuu aceste crime ca să ne prăbușim sub teroare. Să ne cadă economiile, bursele, valutele, să nu mai circule lumea, să sporească ura, neîncrederea, suspiciunea. Să sucombăm în propria civilizație.

Dar nu vom face asta! Nu le vom oferi frica noastră pe tavă. Căci astfel vom fi pierdut războiul cu satanele jihadiste. Nu! Dimpotrivă. Vom continua să ieșim pe stradă. Să ne asumăm chiar moartea pe mâna noastră. Să luptăm în suflet cu teama că ni se poate întâmpla chiar nouă, acum, la terasa unde ne bem cafeaua.

Voi merge iar la Barcelona. În septembrie. Chiar dacă știu că jihadiștii vor lovi exact în ziua în care voi ajunge acolo. Nu-s nebun. Nu vreau să mor. Nici să fac pe eroul prefăcut. Dar de ce să trăiesc frica? Atunci ce vor trăi copiii și nepoții noștri? Izolarea în propria colivie. Asta le va rămâne. Lumea nu-i făcută așa. Vrea să trăiască libertatea, bucuria, armonia. Vrea să călătorească. Să cunoască alte locuri. Să se bucure de diversitatea umană. Călătoriile sunt cea mai bună formă de pace. Așa înțelegi și respecți diferențele, așa iubești mai mult.

Teama nu ne va ține blocați în spatele ușii. Vom ajunge acolo. Voi rămâne iarăși mut privind spre cer Sagrada Familia. Voi urca apoi în Parc Guell. Voi coborî spre Rambla, unde azi e teroare. Dar unde mâine va fi iarăși bine. Voi bea o bere. Mă voi saluta cu statuile plimbărețe și voi fi mai înțelegător cu cerșetorii care nu vor arunca niciodată în aer o lume. Voi savura apoi un cafe con leche. Și mă voi bucura că suntem atât de mulți turiști. Nici nu-mi voi mai aduce aminte de ziua de azi…

Laurențiu Ciocăzanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may also like