Mulțumesc, Mihaela Miroiu, pentru mesajul despre ”talibanii” României!

Pe Mihaela Miroiu o cunoașteți de la unele (prea rare,din păcate!) emisiuni TV. O doamnă simpatică, distinsă, care emană competență, dar mai presus de orice bună-credință. Ascultând-o, dacă vrei să accepți că lumea nu-i tocmai ce crezi tu, poți admite că nu-i târziu să crezi și altceva. Mai pe șleau, te ajută să-ți dai seama că greșești, dacă ai puterea să-ți calci pe orgoliu și să admiți că încă mai ai de învățat. Căci Mihaela Miroiu nu-ți lasă o clipă impresia că vrea să-ți îndese în cap propriile-i convingeri.

Opiniile sale, dimpotrivă, sunt detașate și – se vede clar asta! -, rodul anilor de studiu, de lucru cu studenții de la catedra de la Științe Politice, dar și rezultatul unei experiențe de viață care nu-ți mai permite să împarți oamenii în buni și răi. Personal, o știu mai mult din postările sale pe Facebook, n-am avut onoarea să-i fiu student. Iar apropo de ”rețelele de socializare”, aici se comportă ca orice om normal: scrie de politică, de viață, pune poze din păduri ecologice, întreabă oameni ce cred despre felurite chestiuni, socializează magistral, aș spune. Într-o țară normală, oameni ca ea ar fi stat obligatoriu în poziții importante de decizie. În guvern, parlament, diplomație. Într-un loc din care să conteze mai mult.

Pentru toate motivele de mai sus, am dorit să transform o recentă postare a domniei sale în acest ”articolaș” pe ”LumeaLibera.ro”. Căci pur și simplu vorbește despre…lumea liberă. De fapt, despre cei care se comportă abuziv față de lumea liberă. Despre așa-numiții ”talibani”. De stânga, de dreapta, religioși. O lume cu adevărat liberă e aceea în care fiecare poate vorbi fără să-i închidă gura celuilalt. În care oamenii pot avea păreri diferite și punct. În care dialoghezi natural și pacifist. Fiind în România, e de discutat dacă reacția față de agresiunea talibanilor politici e capul plecat și vorba moale. S-ar putea ca ”procedura” asta să îngroape și ce-a mai rămas din libertatea noastră de exprimare, pe termen nu foarte lung.

Dar pledoaria pentru echilibru merită oricând o tribună. Iar noi am decis s-o clădim aici, pe această nouă publicație media, ori de câte ori vom întâlni mesaje precum cel de mai jos pe contul de Facebook al Mihaelei Miroiu. Vom mai oferi tribună și altor voci de același calibru și uman și intelectual. Ne-am fi dorit s-o facem în continuare și cu Andrei Pleșu, care însă s-a  săturat probabil să fie înjurat mereu pentru ce crede și a decis, din păcate, să facă pasul înapoi. Dar ne mai rămân oameni ca prietena noastră comună. Mulțumesc, Mihaela Miroiu! Opinii precum cea preluată și de noi aici fac parte întrutotul din lumea liberă. Și vor fi oricând ca la ele acasă și pe ”LumeaLibera.ro” (Laurențiu Ciocăzanu)

Imi fac rău talibanii ultra-conservatori. Detestă argumentele. Sunt oamenii unei singure cărți pe care o folosesc, în genere, doar ca să dea în cap celor care au înțeles și alte cărți sau, pur și simplu, au înțeles mai uman singura carte pe care ei o invocă.
Îmi fac rău talibanii stângiști. Sunt oamenii unei singure ideologii simplificate până la caricatură. Un pat a lui Procust în afara căruia nimic nu mai contează, în fața căruia nu rezistă nicio evidență.
Îmi fac rău ateii radicali care nu înțeleg deloc nevoia de sprijin metafizic-spiritual a celorlalți, ci îi socotesc, en gros, netoți și imbecili.
Îmi fac rău credincioșii fanatici, căci ar trece lumea prin foc și sabie ca să se potrivească monopolului pus de ei pe înțelegerea relației oamenilor cu divinitatea.
Îmi fac nespus de rău.

2 comments

  1. Sînt multe de comentat, în zisele doamnei Miroiu.

    De pildă:
    „Îmi fac nespus de rău.”

    Înțeleg perfect că textul este scris cu ochii la ce dorește cititorul să audă, însă dacă ceva din jur ne face rău, e totuși treaba noastră.
    Așa am învățat eu barim, din manuale psiho.

    Altminteri, putem privi împreună dincolo de zisele doamnei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may also like