Mă uit la ”meciul” Madrid-Barcelona și mă întreb: câștigă Dragnea?

Am plecat acum zece zile în Spania. Din Craiova Olteniei mele natale. Era mai ieftin avionul. M-am dus în patria lui Nea Mărin pe același drum pe care merg de peste 20 de ani. Nimic nou pe șosea. Ici-colo, două benzi pe sens la urcarea câte-unui ”deluleț”. În rest, nu tu autostradă, drum-expres. Să tot fie vreo 20 de ani de când aproape nimic nu s-a schimbat pe ruta București-Oltenia. Și nici n-avea de ce. Dacă nu se schimbă politica la vârf și în bază, de ce să circulăm pe drumuri mai bune?

Șoselele țării sunt ale PSD. Așa au fost mereu. Chiar și pe vremea lui Băsescu. Atenție, să nu vorbim de PSD în sens strict de partid! Există un PSD mai mare. Îl găsești în interiorul și în afara PSD. E în PNL, în PMP, în UDMR, ba chiar și în USR. E cam în toate. Și în partide, și în stat. În funcționari care, teoretic, nu sunt membri de partid, dar care fac politica partidului trădându-și meseria, conștiința, țara. Fac afaceri pe relații personale, pe șpagă, pe cumetrii. Dau și iau contracte, favoruri, funcții pentru ei și gașca lor. Pe ideea ”nouă să ne fie bine, restul poate să crape”. Pentru ei, România nu există, de fapt. Nu au nicio legătură de conștiință cu țara asta. Doar trăiesc întâmplător în ea și vorbesc aceeași limbă. Mâine-poimâine, dacă China ocupă România și le promite aceeași viață în schimbul vorbirii în mandarină, vor vorbi mandarina și vor uita de română!

Milioane de români au fost nevoiți să evadeze din acest lagăr, spre Diaspora. De acolo, n-au fost lăsați nici să voteze, iar banii trimiși familiilor au fost indirect un ajutor și pentru PSD. Partidul a scăpat de opoziție în societate și n-a fost obligat să taie bani de pensii și salarii grație sumelor trimise de românii din străinătate. Trai pe vătrai!

Ce se întâmplă acum este doar consolidarea puterii lor. Și distrugerea ultimelor rămășițe ale democrației, ale justiției, ale presei libere, ale intelectualității vocale și demne. DNA a devenit o fiară, în viziunea monstrului roșu, și trebuia răpusă. Au mințit lumea cu pomeni electorale, au câștigat alegerile cu un Dragnea diabolic la butoane și s-au pus pe treabă. OUG 13, mazilirea lui Grindeanu, ”Altă întrebare” și acum acest bolșevic de la Justiție.

Nu mai țin cont de nimeni și de nimic. De românii normali la cap, de cei cinstiți, de cei plecați, de americani, ambasadori, UE, Bruxelles. Calcă totul în picioare, aruncă bani cu nemiluita pentru care cei tineri azi vor fi sclavi bătrâni mâine, dau foc României sănătoase pentru a proteja o țară mafiotă de tip Venezuela. Fac, de fapt, jocul Rusiei. Chiar fără să se fi înțeles direct cu Putin. Îi aștern masa Țarului. Și îi pregătesc terenul.

Vom ieși rău din asta, chiar dacă Dragnea și Tăriceanu vor pieri din peisaj. Căci dezastrul e montat deja prin felul în care ei aruncă în aer finanțele țării, firmele, companiile străine gen Dacia Renault. Cine să-i oprească?

Trei ani de aici încolo măcar, până la alegerile din 2020, ei pot juca țara pe degete. Pot obosi mișcările civice gen #rezist, pot proteja presa lor cu bani dirijați pe sub masă din bugete publice, pot trimite ANAF-ul la presa nesupusă, atâta cât a mai rămas, și pot controla politic orice instituție: DNA, CSM, CCR, ÎCCJ, CNA, Avocatul Poporului etc. Așadar, cu un stat capturat, cu UE și SUA tratate cu flit, cu o populație cumpărată masiv cu bani murdari, cu o presă profund intoxicată politic, cine să li se mai opună?

Doar STRADA. Dacă va avea tăria și chiar eroismul să rupă blestemul lui ”n-ai ce le face!”. Dar poate strada să #reziste? Da și nu. Vedem acum imagini din Catalunya. Mișcarea de independență din jurul Barcelonei nu putea exista dacă nu exista o conștiință publică feroce pentru desprinderea de Spania. Nu discut acum dacă e legal sau nu, corect sau incorect, drept sau nedrept. Ci că suportul real al secesionismului catalan e dat de spiritul locului, înainte de orice. Fără el, niciun lider catalan n-ar fi rămas în picioare. Niciun protestatar n-ar fi stat în fața forțelor de ordine trimise de guvernul central din Madrid. Dacă vrei să judeci onest ce se petrece acum în Catalunya, trebuie să ții cont și de forța legăturii emoționale dintre catalani. Ea a făcut posibilă apariția unei potențial nou stat în Europa. Nu spun că e bine. Ci că e o formă de luptă pentru un crez care, dincolo de ”cine are dreptate?”, merită respectată.

Asta trebuie să învețe România #Rezist din meciul Spania-Catalunya. Adversarul României din stradă e clar. Nu e corectă asocierea lui cu guvernul central de la Madrid decât prin prisma raportului de forțe. Altfel, Spania n-a greșit cu nimic în fața Barcelonei. În timp ce monstrul de la București distruge orice în cale, împotriva legii.

Aceasta-i ecuația viitorului României: cât de #rezistentă este energia străzii în raport cu puterea abuzivă a unui regim tot mai feroce. În afară de catalani, nimeni nu vrea ruperea de Spania. Dar dacă dorința lor va fi mai puternică decât a lumii întregi, data viitoare când voi dori să văd tur-retur meciul Real Madrid-Barcelona s-ar putea să trec prin două state: Spania și Catalunya. Ceea ce, sunt convins, nu mă va deranja prea mult, nici ca turist, nici ca posibil viitor emigrant ori în Spania, ori în Catalunya. Căci și în Spania, și în Catalunya va fi mai bine ca în România, dacă această clică mafiotă va îngropa orice urmă de #rezistență. Iar eu nu doar că voi merge la Craiova pe același drum, nicidecum pe autostradă, ci s-ar putea să nu mai zbor deloc din Bănie. Într-o țară făcută praf, cui îi mai servește un aeroport la Craiova?

2 comments

  1. Pai logic e ca, odata cu declararea independentei, FC Barcelona sa fie exclusa din competitie asa ca slabe sanse pentru un viitor El Clasico intr-un astfel de scenariu.

  2. Lăudata stradă reprezintă, totuși, o chestie nedemocratică.

    Ea poate, în cel mai rău caz, reclama alegeri anticipate.

    PS

    Nu scrie nicăieri că strada se află mai numeroasă ori mai deșteaptă decît restul țării.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may also like