Înapoi în România. Cum miroase în grădina parfumată de la Gorj!

Am cam luat pauză mare de scris când am revenit în Românica mea, așa-i? Nu-i nimic, pauzele lungi și dese…știți refrenul! Am la tolbă destule amintiri, poze și filmulețe, pe care le voi descărca aici pe ”LumeaLibera.ro”, vorba lui Iohannis, pas cu pas. 🙂

Sunt în așteptarea ”ambalajului” care să facă ”marfă” micile mele filmări. Făcute cu telefonul pe care (încă) nu l-am pierdut, ca pe laptop. Capul, vă asigur, e la locul lui! Vă promit că măcar unul dintre filmulețe face toți banii (calm, e gratis, nu vă costă un cent). E cel în care m-am înregistrat selfie în timp ce urcam pe muntele din care să putem plonja împreună în Marea Mediterană. Aici, la mare, veți primi și salutul lui Rafa (prescurtarea de la Rafael), cel mai haios ospătar care mi-a ieșit în cale. Tare simpatic, tipul! Iată cum e pe terasa lui cu vedere la Mediterană, plaja Malvarosa:

Am multe de povestit. Rafa, marea, mâncarea, prețurile, plimbarea spre cea mai mare plajă urbană din Europa, rătăcitul prin parcul ce taie Valencia în două etc. etc.

Dar acum sunt acasă. Aici e casa mea, chiar dacă se înghesuie unii să mă arunce definitiv peste graniță. Bucureștiul mi-e ”acasă” de 30 de ani, dar mai e și Gorjul natal. Vara asta, Tinel (primul din stânga, jos) a tras și el o fugă în satul natal. A luat o pauză de Spania și a stat la masă cu familia care îi lipsește atât de mult acolo, în Valencia sa adoptivă. Și ce mult i-a priit, lângă mama, Gigi, Ionuț și zâmbitoarea nepoțică Laura!

Încerc să-l ademenesc și pe colegul Grigore Cartianu, altfel un gorjean mai mare decât mine măcar prin numărul de vizite făcute la Brădiceniul vieții sale. Nu mă iau la întrecere cu el, eu spre ”țările mele, el spre ale lui, că mă bate. Acum e în cârjele sale zdravene, de care nu se desparte nici la Nașul TV. 

Însă nu-i rămân dator lui Griguță cu ”țările” mele, adică locurile mele de la țară, că am mai multe decât el: și Trocaniul/Brătuia/Dăneștiul, cum doriți să-i spuneți, cum vă sună mai bine, la alegere – asta e prima mea destinație gorjeană, și Vlăduleni/Bălteni/Rovinari – a doua.

Sunt locurile unde trag la odihnă, unde nu plătesc cazare și masă (e drept, nu vin nici eu cu mâna goală) și unde mă așteaptă o mulțime de părinți, socri, frați, cumnați, nepoți, rude, prieteni. Sunt mulți, slavă Domnului, iar uneori n-ați vrea să-i cunoașteți la ce gălăgie emană atunci când vorbesc în cor. Glumesc, nu-i critic, ba chiar îmi place că-s așa, deși uneori aș vrea să le dau și eu sonorul mai jos.

Târgu-Jiu, orașul în care m-am născut eu și unde ne-a născut pe toți Brâncuși cu gloria lui, e și el la mare preț pe lista mea de popasuri, mai ales că de asemenea nu plătesc cazare. Ba la soră-mea Ileana, ba la vară-mea Simona, ba la ex-colegul de liceu Tavi (acum ”refugiat” prin Liverpool, la cabinetul său ”stoma”, la prietenul Dan cu casa lângă Piața Mică – aș avea oricând unde să bat la ușă. Dar prefer în primele două ”țări” gorjene, chiar dacă asta mă obligă la bere fără alcool. În 15 minute cu mașina, ajung la iarba verde de acasă și zău că mă încarc.

Mulți dintre voi aveți astfel de comori în familie, nu-i așa? Ne e greu să le vedem foarte clar, din cauza pâclei sădite peste țară de băieții deștepți ai politicii, dar ele există încă acolo, gata să fie admirate.

Cum mașina e de ceva vreme la reparat în Gorj (o scot mai ieftin la vopsea decât în București Noi, vă povestesc eu data viitoare), după gărbovitul pe drumurile Europei alături de Grigore și-ale sale cărți ”revolute”, merg la autocar! Îmi trag cozorocul peste ochelarii de soare și fac un selfie de pornire.

”Viitorul” sună bine, era o reclamă pe vremuri și este acum firma ce mă duce la ai mei. Mai există Normandia, microbuzul nu știu cum, dar merg pe mâna ”Viitorului”. Nu de alta, dar e mai ieftin. Nu cu mult, doar 10 lei mai puțin. Sigur râde Cristi Stancu de mine, șeful de la ”Click”, care zice că-s zgârcit. Nu știu de unde i-a rămas imaginea asta, dar îmi place. Pentru că așa mai stau și eu cuminte cu banii, mână spartă cum mi-s din născare. Așa nu-mi asigur ”Viitorul”, dar dau 45 de lei pe bilet și am loc garantat la geam. În spate, pe oblic, două tinere frumoase venite la o nuntă. Nu le pot admira, că bate la ochi să tot întorc capul, dar ar merita efortul.

Stau însă în banca mea și mă apuc de poze pe geam. Minuneeee! Au vopsit marginea drumului cu alb! E alb de ălă, care ține la tăvăleală, pe bune. Îți dai seama dacă e un alb vopsit de formă. Deci, se poate! De câtă vreme îmi răcesc eu gura la TV chinuindu-mă să spun ce grav e să nu ai marginea drumului vopsită! Mai ales noaptea, când albul te poate salva de la moarte, în curbe. Alb, alb,alb! Dă, Doamne, alb, mult alb! Egal viață în loc de moarte, pe șoselele României.

Știu că știți că între Rm.-Vâlcea și Tg.-Jiu ai ce vedea. E verde, mult. Dealuri înverzite de păduri. Pante înverzite. Case, parcă, înverzite. Multe noi, din păcate anti-satul tradițional. N-ai ce mai face! De la șosea se vede chisăliță satul din sudul României. Termopane cât cuprinde, palate țigănești, rar câte-o casă țărănească rămasă în picioare sau câte-o școală veche scăpată de soarta de angro. Ce cadopere sunt ele, căsuțele astea cu pridvor, bârne sau arcade la intrare! Nu știu ce mai poate îndrepta imaginea de varză generală a arhitecturii rurale, dar măcar să protejăm ce n-a rămas sluțit – căsuțele acelea dragi de la șosea. S-a gândit vreun partid la un mare program național de schimbare la față a satului românesc? Nu. Nici nu se va gândi. Așa că mai bine tac și îmi văd de drum. Și totuși, cum să tac dacă dau nas în nas cu mizeria din autogara Rm.-Vâlcea? Poza de mai jos vorbește singură.

Ce defect sunt, așa-i? În loc să mă fac că nu văd jumătatea goală a paharului…Ok, hai s-o văd și pe cea plină! Mai ales că am ajuns acasă. Locul de unde am plecat în lume miroase a acasă peste tot. În grădina cu roșii, printre strugurii în pârg, printre oameni. Ah, cum miroase în grădina cu roșii de la țară! Îmi plac parfumurile fine, dar această mireasmă nu poate fi fabricată în laborator. Mai povestim despre ele. Pe mâine!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may also like