Dragnea chiar are cojones! În sens rău pentru România…

Au mai încercat și alții înainte. Penultimul a fost Victor Viorel Ponta. Ultimul e Liviu Dragnea. Numai că, spre deosebire de predecesorii săi, Dragnea chiar poate! El chiar are toate dotările necesare pentru a duce lucrarea la bun sfârșit. Lucrarea ”sistemului” împotriva statului de drept. A democrației adevărate. A justiției complet libere. A românilor cu mintea deschisă, liberi, nemanipulabili.

Dar ce are Liviu Dragnea și alții n-au avut? Cojones! Și Băsescu avea. Iliescu nu, personal, dar erau destui în jur care aveau și asta l-a ”scos”. Iohannis are și el. ”Cojones” – caracteristică personală ce poate fi folosită în dublu scop. Poți avea cojones să te lupți cu răul sau cu binele. Ponta n-a avut. Sistemul l-a împins mereu de la spate, i-a dat pâinea și cuțitul, dar omul pur și simplu n-a putut.

Dragnea poate. Liviu Dragnea are cojones să încalece justiția independentă. Se simte pe el, atunci când nu-i tremură un fir de mustață în timp ce minte diabolic. Când spune ”ne fac dosare”, ”e stat polițienesc”, ”vrem să salvăm România”, ”țara a fost furată de străini”, „e scriu tinerii, nu cedați, dați aceste legi!”. Toate acestea, evident, sunt minciuni. 1. Dosarele se fac (încă) pentru că se fură; 2. România e (încă) stat de drept, nu polițienesc, altfel ar ieși lumea în stradă împotriva ”statului polițienesc”, or e taman pe dos, lumea iese în stradă, ca și ieri seară-n București și-n țară, ca să apare justiția așa cum e ea acum, adică ”statul polițienesc”, potrivit celui alintat Livache; 3. Justiția salvează România de corupție, nu cei acuzați sau condamnați; 4. Țara a fost furată de românii din politică de 27 de ani, nu de străini; 5. Tinerii sunt majoritar anti-PSD, nu vor cere niciodată legi pro-corupți.

Dar acest repertoriu halucinant are rostul lui. Menține caldă relația cu publicul îmbătrânit și credul (cel care a garantat mereu scor bun pentru PSD), dă speranțe tuturor acelor ”spioni PSD” angajați la stat dispuși să servească un viitor regim autarhic, despotic, corupt, sădește semințele dezamăgiri în publicul ne-PSD, care constată astfel că, în ciuda protestelor sale, PSD nu cedează un milimetru. Cei din urmă nu sunt puțini, ci mulți. S-au văzut la protestele anti-Roșia Montană, Colectiv, #Rezist sau care n-au fost în stradă, dar susțin acest spirit pro-occidental. Însă nu toți votează. Nu au constanța votanților pro-PSD. Au ieșit masiv să voteze cu Iohannis împotriva lui Ponta, în 2014, dar n-au mai ieșit la parlamentarele din 2016. Așa ne-am trezit cu o guvernare care are un singur program: încătușarea justiției.

Ghinionul României e că Dragnea are ustensilele necesare, banii, puterea, suport în presa veche și, cum spuneam, cojones. Are hotărârea să se țină de acest plan diabolic. Cu orice risc. Chiar cu riscul de a ne îngropa din nou economic, așa cum a făcut Călin Popescu Tăriceanu în 2008, când a mărit pensiile conștient că guvernul următor va fi obligat să taie din salarii.

Acum e la fel. Guvernul PSD-ALDE a mărit salarii fără acoperire pentru a închide gura populației isterizate de mega-scandalul Ordonanței 13 și a planului de supunere a justiției independente. Operațiunea continuă, chiar dacă Dragnea știe că tot ce face acum ne va îngropa mâine. Dar în joc e pielea lui, a celor ca el și a tuturor celor care-i susțin: politicieni mici și mari care nu știu să facă nimic în afară de combinații bănoase, îmbogățiți de tranziție dispuși să finanțeze acest proiect de reorientare a României dinspre Vest spre Est, complici din sistem cu pete pe conștiință și bani la teșcherea, foști oameni ai sistemului care nu pot supraviețui într-o societate curată.

De aceea, Dragnea are cojones să continue. O dată că are din dotare, ca om politic șmecher și colțos posesor de acea caracteristică, doi – că în spatele lui e, de fapt, o mare armată antidemocratică. Iar cel botezat ”ayatollahul de Teleorman” știe prea bine asta. Preferă să meargă înainte cu orice risc decât să se predea. Ia ca model și comportamentul liderilor din Ungaria sau Polonia și contează pe mașinăria rusească intrată în acțiune pe axa Crimeea-Ucraina-Moldova.

Cum se va sfârși? Depinde de cealaltă Românie. Cât de hotărâtă va mai fi ea. După OUG 13, a mai slăbit. Sigur, nu e relevant că n-a fost multă lume la protestele de ieri – ideile pro-corupție ale lui Tudorel Toader sunt doar niște propuneri încă netrimise oficial pe traseul aprobării parlamentare. Totuși, unii au început să-și facă bagajele spre Occident. Nu mai au răbdare, nu mai cred în viitor normal aici. Au motive. Iar Dragnea&gașca dețin România pe mână aproape trei ani (cel puțin). Timp în care își permit să se distreze cum vor cu strada. Ba cu OUG 13, ba cu salvarea corupților în parlament, ba cu manevre tip Tudorel Toader. Mai sunt destui cei ce, #rezistă încă. Meciul se joacă, iar rezultatul e imprevizibil.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may also like