Cu Ramona Ursu, #rezistă și vacanțele

În Ramona Ursu mă văd pe mine, cel din primii ani după Revoluție. Când jurnalismul pătimaș era respirația mea regulată. Când urlam pe străzi înainte, în timpul și după Mineriadele feseniste, ”Iliescu-KGB”, ”Cine-a stat cinci ani la ruși nu poate gândi ca Bush”, ”Libertate te iubim, ori învingem, ori murim” etc. etc..

Anii au trecut, virulența mea de gazetar (”născut” pe 21 decembrie 89, în față la Intercontinental) a fost înlocuită treptat de mai mult echilibru sau de prea multă uzură. Nici nu știu dacă-i bine că nu mai sunt atât de ”colțos” ca pe vremea când Adrian Năstase mă reclama la BBC World Service Londra că relatez isteric despre ”patrulaterul roșu”, Ilie Verdeț, PSM, PDSR și altele.

Mă bucur în schimb că vivacitatea mea de atunci se regăsește azi în mai tineri colegi care sfințesc jurnalismul tenace în fiecare zi. Ramona Ursu este unul dintre ei. Am fost pentru o scurtă perioadă colegi la ”Adevărul”, eu am plecat în 2010 după o coliziune frontală cu Dinu Patriciu, ea a rămas să slujească în continuare baricadele adevărului. Iar de atunci a crescut spectaculos. Între timp, a plecat și ea de la ”Adevărul”, dar a rămas în arena bătăliilor cu răul. Energia ei poate fi simțită cel mai bine pe Facebook, acolo unde #rezistă și trage la foc automat în dușmanul comun – România coruptă.

Protestele anti-Ordonanța 13 au ținut-o în priză la tensiune maximă. A înghețat în interiorul acelei lumi înfierbântate și a explodat zilnic împotriva ”sistemului” de tip sovietic. Și patima ei a permis capitularea de moment a taberei pro-Ordonanță. Acum ceva vreme, a pus totul într-o carte cu nume genial: ”Noaptea ca hoții”. N-am apucat s-o ating, dar o voi face în curând. Vă invit să n-o ratați, e fotografia perfectă a României #Rezist!

Dar nu despre Ramona cea bătăioasă vreau să vă vorbesc acum, ci despre omul normal din ea. Mi-au rămas în minte câteva poze despre mini-vacanța ei la Roma, la început de iunie, și am rugat-o să le publice și pe această nouă ”jucărie” media dedicată lumii frumoase, libere, deconectate parțial de la războaiele noastre cotidiene. A fost de acord. Ba chiar am luat eu direct postările și le-am adus aici pe site, căci nu mai aveam răbdare. Mi-era teamă să nu uit că Ramona Ursu e și cea de la Roma, nu numai cea de pe terenul bătăliilor cu mafia. Și m-am bucurat să-i regăsesc două postări mai vechi. Una are legătura cu protestele pe care le-a încununat în ”Noaptea ca hoții”, cealaltă este exclusiv de viață liberă.

Le redau mai jos exact așa cum au fost ele scrise de la fața locului de colega mea cea frumoasă și tare ”băiețoasă” (pozele îi aparțin):

”E pentru a doua oară, în ani diferiți, când omul ăsta mă face să dansez pe străzile Romei. Dacă ajungeți și-l întâlniți, să vă opriți, cântă minunat. Și în rest e bine pe aici.”

 

Cât am scris „Noaptea, ca hoții!”, am cunoscut și mulți români minunați din diaspora. Mergeau și ei la proteste, printre străini, acolo unde i-a purtat viața. Pe două doamne superbe care au ieșit în stradă după Ordonanța 13 le-am cunoscut și personal la Roma, le-am oferit cartea, am povestit multe despre țară. Amândouă vor să revină acasă și ce bine ar fi dacă România și-ar aduce înapoi niște oameni atât de buni, care fac doar lumină în jurul lor. Mulțumesc, Adela CosteaCamelia Nemes, pentru tot!

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may also like