Apocalipsa, după Firea și Arafat. Cicloane, haos și panică indusă

Gabriela Vrânceanu Firea (primar general al Capitalei) și Raed Arafat (prim responsabil în stat cu intervenția în situații de urgență și prevenirea dezastrelor) au arătat azi că România este victima propriului dezastru programat prin voci de tipul celor de mai sus.

Ambii au alimentat tensiunea pe parcursul zilei până în pragul isteriei. Raed Arafat a aberat, în jurul prânzului, pe tema ”schimbărilor climatice” sugerând sau chiar spunând pe șleau că va fi din rău în mai rău. Făcea asta într-un moment al zilei în care populația nu avea nevoie de afirmații alarmiste, ci de calm. N-a fost să fie. Arafat, cum face de când a devenit baronul salvărilor din România, a vorbit despre orice numai despre ce trebuia nu. Avea limbariță, pentru că nu făcuse ce trebuie cu două zile înainte. Atunci, în loc să avertizeze populația despre furtuna ce se apropia de Timișoara și de vestul țării după ce făcuse ravagii în Balcani, a girat un relaxat cod galben. A fost mult mai grav. Au murit opt oameni nevinovați. Raed Arafat nu-și făcuse meseria privind avertizarea corectă a populației.

La fel și cu Firea. Văzând tragedia de la Timișoara, ce s-a gândit ea? Mai bine să strig din toți plămânii ”cicloooon, păzeeea, închideți școlile, furtuni, haos”, decât să mă acuze că n-am făcut nimic! Iar dacă nu pățește nimeni nimic, atunci pot spune că e meritul meu. Așa a gândit primărița Capitalei. Și astfel a ieșit la rampă. I-au ținut isonul televiziunile sale unde cotizează pentru imagine din banii bucureșteanului. Și nu numai. Plus trolii de pe internet. Ce-a ieșit din acest taifun isterico-mediatic? Vă spune oricine a fost pe bulevardele Bucureștiului miercuri după-amiază. Haos, tramvaie încălecate cu autobuze pe linia metroului ușor 41, străzi sufocate, țipete, claxoane, disperare, fugă pe rupte, panică de-ai fi zis că vine sfârșitul lumii. A fost ca la o repetiție pentru Apocalipsa pe care nimeni n-o va anunța niciodată cu precizie.

Care a fost realitatea? Ca la orice furtună. Copaci rupți, mașini avariate. Aflăm că a existat și o victimă, un bărbat de 42 de ani din București mort din cauză unui copac prăbușit. Dumnezeu să-l ierte. Concluzia? Avem ce merităm. Doi oameni, unul responsabil pe Capitală, celălalt pe țară au demonstrat o dată în plus că n-au ce căuta în aceste poziții publice. Raed Arafat e la al ”N”-lea rateu. N-are sens să mai vorbim de tragedii precum Colectiv, Siutghiol, Apuseni etc.. Dar părintele SMURD e intangibil pe viață. Oricâte nenorociri și vieți pierdute s-ar produce din cauza slăbiciunilor administrative de care el răspunde direct, nu va răspunde niciodată cu nimic. Nici măcar cu funcția, darămite penal. De ce? Pentru că și-a construit o imagine de erou național, de zeu, de faraon. Cu ajutorul celor care au de câștigat bani, contracte, sponsorizări sau pur și simplu grației simpatiei supraexagerate a unor fani care merită idoli mai buni.

Azi, bucureștenii au văzut ce înseamnă să trăiești într-o țară aflată pe mâna unor iresponsabili. Și partea proastă e că vom vedea acest film până ne vom plictisi. În timp ce ei se vor distra de minune pe seama noastră și vor râde pe rupte de cei ce le înghit gogoșile pe nemestecate. Vai, România!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may also like